Tesaturi
Tesaturile erau foarte importante în locuinţele ţărăneşti avand un rol functional: ţesături de uz gospodăresc: traiste, saci, desagi, lepedee, ţoluri, ţesături pentru şters, pentru acoperit hrana, pentru prelucrarea laptelui, precum si rol decorativ, pentru împodobirea interiorului: covoare, ştergare; ţesături pentru acoperit lada de zestre, masa, patul, leagănul.
În interiorul casei ţărăneşti ţesăturile din lână alternează cu cele din bumbac şi borangic, reflectând ocupaţiile principale ale locuitorilor. Ţesăturile de lână specifice erau aşternuturile, velinţele şi scoarţele.
Aşternuturile, ţesături mai groase compuse din două foi — numite „pături" în unele sate folosite pentru acoperitul patului şi pentru învelit, sunt ţesute în patru iţe, din lână ţurcană, dărăcită şi toarsă mai răsucit pentru urzeală şi mai puţin răsucit pentru băteală.
Uneori urzeala aşternuturilor era din cânepă sau bumbac. Decorul aşternuturilor îl constituie vărgile simple, mai late şi mai înguste în culori alternante. Culorile erau obţinute în casă, cu ajutorul coloranților vegetali. Cu timpul, compoziţia decorativă a aşternuturilor se diversifică, vărgile simple alternând cu alesături dispuse pe toată suprafaţa țesăturilor. Deasupra patului, pe perete, se puneau velinţe (numite și scoarțe), din două foi încheiate la mijloc, învergate, alese cu motivele cunoscute sub numele de „furculiţă" şi „degete".
Alte velinţe erau alese pe toată suprafața cu ornamental numit „roate". Efectul decorativ este realizat prin repetarea ritmică a aceluiaşi element, prin alternarea vărgilor cu frizele de alesături geometrice sau florale, prin cromatica lor vie dar odihnitoare, în nuanțe de maro, roşu, galben, verde închis, verde deschis, albastru. Deşi sistemul de împodobire a aşternuturilor şi velinţelor este simplu, imaginația creatoarelor populare a dat naştere la nenumărate variante, cu o compoziție decorativă de mare rafinament.
Prelucrarea firelor textile
Din cele mai vechi timpuri au fost utilizate pentru necesitatile vietii gospodaresti fibre naturale de origine vegetala (in si canepa) si animala (lana, borangicul, parul de capra). Fibrele de in si canepa sunt obtinute din tulpinile plantelor inalte, in urma unei serii de operatii, cum ar fi: topirea, uscarea, zdrobirea si baterea. Parul de capra era tuns si sortat dupa culoarea naturala, tras in piepteni si facut caier. Torsul se realiza cu furca, pe care caierul era bine strans si umezit. Produsele din par de capra erau asemanatoare in toate zonele tarii, iar ornamentele erau, in general, benzi de diferite culori naturale sau vopsite. Borangicul (matase) se facea din gogoasa viermilor de matase, din care inca nu a iesit fluturele si care avea firul intreg, prin fierbere. Din matasea obtinuta se confectionau marame, stergare, camasi. Lana a fost unul din materialele des folosite la realizarea tesaturilor, datorita uneia dintre cele mai practicate activitati din zonele de munte, pastoritul. Ca piese des utilizate sunt cergile, covoarele, cuverturile, paretarele.
Instalatii taranesti: roata de tors, a carei miscari era imprimata cu piciorul, mainile fiind eliberate de fusul cu care trebuia rasucit firul, fusul de tors, firul de rasucit, cu un cerc din lemn in partea inferioara, pentru a favoriza rasucirea (cariga), tocalia , lucrata din lemn de esenta tare, alcatuita din carlig si trunchi.
Forme de urzit: urzitul pe perete, urzitul pe gard, urzitul pe grapa , urzitul pe urzoi-urzitoare. Dupa urzirea fibrelor animale sau vegetale, urma punerea razboiului si neveditul. Urzeala era pusa pe sulurile razboiului, firele de pe sul venind doua cate doua.
Incondeierea oualor
Ouale incondeiate (inchistrite) se fac in joia care precede Pastele (Joia Mare), pana la Inaltarea Domnului. Materialele necesare sunt: oua, ceara de albine curate, chisita (instrumental cu care se traseaza modelele dorite). Ouale trebuie spalate astfel incat sa aiba coaja foarte curata, se fierb si se incondeiaza (inchistresc) cat sunt caldute (altfel ceara se intareste prea repede in chisita). Pentru a incalzi ceara de albine se folosea o mica oala din fonta care se punea la incalzit pe coltul sobei. Chisitele folosite sunt de mai multe marimi, cele cu varful subtire sunt folosite pentru linii mai subtiri, fine, cele putin mai groase pentru linii mai late iar cele mari pentru umplere. Pentru a incondeia ouale traditionale primul pas este impartirea oului pe lungimea sa in doua jumatati, cu ajutorul unei linii, dupa care se face impartirea geometrica a suprafetei oului cu linii subtiri sau puncte. In functie de model, oul poate fi impartit pe latime cu doua linii paralele, sub forma unui brau. Intre aceste linii oul va fi decorat cu motive sau poate avea un mesaj scris. Se mai practica si impartirea oului in campuri cu ajutorul liniilor subtiri, atunci cand modelul se repeta. Dupa ce se traseaza primul contur cu ceara oul se pune in vopseaua galbena, apoi se traseaza umplerea peste culoarea galbena si se pune oul in culoarea rosie, apoi se lucreaza oul cu ceara pe rosu si se pune in culoarea cea mai inchisa, negrul.
Pe oua linia dreapta verticala inseamna viata, linia dreapta orizontala – moarte, linia dubla dreapta – eterni¬tate, linia cu dreptunghiuri – gandire si cunostinte, linia ondulata – apa, purificare, spirala – timp, eternitate. La final ceara de pe ou este incalzita si indepartata.
Regasim in ornamentatia oualor traditionale incondeiate simboluri, motive vegetale sau preluate din regnul animal, unelte casnice si de camp, ornamente industriale; motive folclorice utilizate sunt: crucea Pastelui, ghiocelul, cerul instelat, vartelnita, creasta cocosului, coarnele berbecului, plugul, grebla, furca, strugurele, panseluta, buburuza, frunza de trifoi, frunza de stejar, etc.
Fabricarea sapunului de casa
Va prezentam reteta de sapun facut de doamna Maria Zoitanu, din comuna Ungureni, jud. Botosani, intr-o insorita zi de iunie: sapun de casa obtinut la rece.
Ingrediente: 4 kg grasime (untura veche, resturi de ulei), 1 kg soda caustica, 1 kg faina alba, 6 l apa calduta.
Se amesteca intr-un vas (mai mare de 2-3 ori decat volumul ingredientelor care se amesteca in el) 4 kg grasime cu 1 kg faina pana se omogenizeaza. Intr-un alt vas se incalzesc 6 l apa (aproximativ 38 gr C), se ia de pe foc si se adauga 1 kg soda caustica. Se amesteca usor sa se topeasca soda, apoi se toarna solutia obtinuta in vasul in care sunt amestecate grasimea si faina. Amestecam cu o paleta de lemn imediat, pana se omogenizeaza totul. Se toarna in forme si se lasa pana a doua zi, cand sapunul poate fi taiat in forme de dimensiunea dorita. Se lasa la uscat cel putin doua saptamani.
Puteti adapta reteta pentru a obtine un sapun aromat, dermabraziv, exfoliant, sau cu proprietati terapeutice si calmante adaugand ingredient ca: uleiuri aromatizante, miere, glicerina, tarate, mac, zat de cafea, miez de nuca sau migdale zdrobite, argila, morcov, galbenele, musetel.
Atentie! Soda este o substanţă foarte toxică, pe care trebuie să o manevraţi cu foarte mare atenţie: nu o inhalati si purtati imbracaminte cu maneci lungi, manusi de cauciuc si ochelari de protectie; deschideti geamul sau, pe cat posibil, stati intr-un spatiu deschis (de exemplu in balcon, in curte etc.) cand turnati soda in apa (niciodata invers, poate cauza o explozie!!). Indepartati animalele si copiii de zona experimentului!
Soda caustica produce, la atingerea pielii, arsuri şi usturimi (ele se pot neutraliza repede cu un tampon de vată cu oţet). E de preferat ca toate instrumentele sa fie din inox/sticla/ceramica. Aluminiul are o reactie proasta in contact cu soda, plasticul se incalzeste/topeste iar lemnul se roade. E de preferat ca ustensilele pt fabricarea sapunului sa nu fie folosite si in alte scopuri (mai ales alimentar).
Atelier
